clarobscur
Romanian
Etymology
Borrowed from French clair-obscur.
Noun
clarobscur n (plural clarobscururi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | clarobscur | clarobscurul | clarobscururi | clarobscururile | |
| genitive-dative | clarobscur | clarobscurului | clarobscururi | clarobscururilor | |
| vocative | clarobscurule | clarobscururilor | |||