cloncăni

Romanian

Etymology

From clonc +‎ -ăni.

Verb

a cloncăni (third-person singular present cloncănește, past participle cloncănit) 4th conjugation

  1. to cluck

Conjugation

    conjugation of cloncăni (fourth conjugation, no infix)
infinitive a cloncăni
gerund cloncănind
past participle cloncănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cloncăn cloncăni cloncăne cloncănim cloncăniți cloncăn
imperfect cloncăneam cloncăneai cloncănea cloncăneam cloncăneați cloncăneau
simple perfect cloncănii cloncăniși cloncăni cloncănirăm cloncănirăți cloncăniră
pluperfect cloncănisem cloncăniseși cloncănise cloncăniserăm cloncăniserăți cloncăniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cloncăn să cloncăni să cloncănă să cloncănim să cloncăniți să cloncănă
imperative — tu — — voi —
affirmative cloncăne cloncăniți
negative nu cloncăni nu cloncăniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.