clorit
Romanian
Etymology
Borrowed from French chlorite.
Noun
clorit m (plural cloriți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | clorit | cloritul | cloriți | cloriții | |
| genitive-dative | clorit | cloritului | cloriți | cloriților | |
| vocative | cloritule | cloriților | |||