clorit

Romanian

Etymology

Borrowed from French chlorite.

Noun

clorit m (plural cloriți)

  1. chlorite

Declension

Declension of clorit
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative clorit cloritul cloriți cloriții
genitive-dative clorit cloritului cloriți cloriților
vocative cloritule cloriților