Romanian
Etymology
Borrowed from French chlorure. Equivalent to clor + -ură.
Noun
clorură f (plural cloruri)
- chloride
Declension
Declension of clorură
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
clorură
|
clorura
|
cloruri
|
clorurile
|
| genitive-dative
|
cloruri
|
clorurii
|
cloruri
|
clorurilor
|
| vocative
|
clorură, cloruro
|
clorurilor
|