clorurație
Romanian
Etymology
Borrowed from French chloruration. Equivalent to clorura + -ție.
Noun
clorurație f (plural clorurații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | clorurație | clorurația | clorurații | clorurațiile | |
| genitive-dative | clorurații | clorurației | clorurații | clorurațiilor | |
| vocative | clorurație, clorurațio | clorurațiilor | |||