clorurie
Romanian
Etymology
Borrowed from French chlorurie. By surface analysis, clor + -urie.
Noun
clorurie f (plural clorurii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | clorurie | cloruria | clorurii | cloruriile | |
| genitive-dative | clorurii | cloruriei | clorurii | cloruriilor | |
| vocative | clorurie, clorurio | cloruriilor | |||