coabita

Italian

Verb

coabita

  1. inflection of coabitare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Portuguese

Verb

coabita

  1. inflection of coabitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French cohabiter, from Latin cohabitare.

Pronunciation

  • IPA(key): /ko.a.biˈta/

Verb

a coabita (third-person singular present coabitează, past participle coabitat) 1st conjugation

  1. to cohabit

Conjugation

    conjugation of coabita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a coabita
gerund coabitând
past participle coabitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present coabitez coabitezi coabitează coabităm coabitați coabitează
imperfect coabitam coabitai coabita coabitam coabitați coabitau
simple perfect coabitai coabitași coabită coabitarăm coabitarăți coabitară
pluperfect coabitasem coabitaseși coabitase coabitaserăm coabitaserăți coabitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să coabitez să coabitezi să coabiteze să coabităm să coabitați să coabiteze
imperative — tu — — voi —
affirmative coabitează coabitați
negative nu coabita nu coabitați

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.