cobalta
Latin
Noun
cōbalta
- nominative/accusative/vocative plural of cōbaltum
Romanian
Etymology
Verb
a cobalta (third-person singular present cobaltează, past participle cobaltat) 1st conjugation
- to cover with cobalt
Conjugation
conjugation of cobalta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a cobalta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cobaltând | ||||||
| past participle | cobaltat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cobaltez | cobaltezi | cobaltează | cobaltăm | cobaltați | cobaltează | |
| imperfect | cobaltam | cobaltai | cobalta | cobaltam | cobaltați | cobaltau | |
| simple perfect | cobaltai | cobaltași | cobaltă | cobaltarăm | cobaltarăți | cobaltară | |
| pluperfect | cobaltasem | cobaltaseși | cobaltase | cobaltaserăm | cobaltaserăți | cobaltaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cobaltez | să cobaltezi | să cobalteze | să cobaltăm | să cobaltați | să cobalteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cobaltează | cobaltați | |||||
| negative | nu cobalta | nu cobaltați | |||||