cocârlătură
Romanian
Etymology
Noun
cocârlătură f (plural cocârlături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cocârlătură | cocârlătura | cocârlături | cocârlăturile | |
| genitive-dative | cocârlături | cocârlăturii | cocârlături | cocârlăturilor | |
| vocative | cocârlătură, cocârlăturo | cocârlăturilor | |||
References
- cocârlătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN