cocăitor

Romanian

Etymology

From cocăi +‎ -tor.

Adjective

cocăitor m or n (feminine singular cocăitoare, masculine plural cocăitori, feminine and neuter plural cocăitoare)

  1. dozing off

Declension

Declension of cocăitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite cocăitor cocăitoare cocăitori cocăitoare
definite cocăitorul cocăitoarea cocăitorii cocăitoarele
genitive-
dative 		indefinite cocăitor cocăitoare cocăitori cocăitoare
definite cocăitorului cocăitoarei cocăitorilor cocăitoarelor

Noun

cocăitor m (plural cocăitori)

  1. a bird making the noise of a hen

Declension

Declension of cocăitor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cocăitor cocăitorul cocăitori cocăitorii
genitive-dative cocăitor cocăitorului cocăitori cocăitorilor
vocative cocăitorule cocăitorilor

References

  • cocăitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.