cocoșătură
Romanian
Etymology
Noun
cocoșătură f (plural cocoșături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cocoșătură | cocoșătura | cocoșături | cocoșăturile | |
| genitive-dative | cocoșături | cocoșăturii | cocoșături | cocoșăturilor | |
| vocative | cocoșătură, cocoșăturo | cocoșăturilor | |||
References
- cocoșătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN