coinac
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قایناق (kaynak).
Noun
coinac m (plural coinaci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | coinac | coinacul | coinaci | coinacii | |
| genitive-dative | coinac | coinacului | coinaci | coinacilor | |
| vocative | coinacule | coinacilor | |||