colăcăriță
Romanian
Etymology
From colăcar + -iță.
Noun
colăcăriță f (plural colăcărițe)
- female equivalent of colăcar
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | colăcăriță | colăcărița | colăcărițe | colăcărițele | |
| genitive-dative | colăcărițe | colăcăriței | colăcărițe | colăcărițelor | |
| vocative | colăcăriță, colăcărițo | colăcărițelor | |||
References
- colăcăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN