colindare
See also: colindaré
Romanian
Etymology
Noun
colindare f (plural colindări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | colindare | colindarea | colindări | colindările | |
| genitive-dative | colindări | colindării | colindări | colindărilor | |
| vocative | colindare, colindareo | colindărilor | |||
Spanish
Verb
colindare
- first/third-person singular future subjunctive of colindar