comercia

See also: comerciá

Catalan

Verb

comercia

  1. inflection of comerciar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French commercer.

Verb

a comercia (third-person singular present comerciază, past participle comerciat) 1st conjugation

  1. (obsolete) to trade

Conjugation

    conjugation of comercia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a comercia
gerund comerciind
past participle comerciat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present comerciez comerciezi comerciază comerciem comerciați comerciază
imperfect comerciam comerciai comercia comerciam comerciați comerciau
simple perfect comerciai comerciași comercie comerciarăm comerciarăți comerciară
pluperfect comerciasem comerciaseși comerciase comerciaserăm comerciaserăți comerciaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să comerciez să comerciezi să comercieze să comerciem să comerciați să comercieze
imperative — tu — — voi —
affirmative comerciază comerciați
negative nu comercia nu comerciați

References

  • comercia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

comercia

  1. inflection of comerciar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.