complotare
Romanian
Etymology
From complota.
Noun
complotare f (plural complotări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | complotare | complotarea | complotări | complotările | |
| genitive-dative | complotări | complotării | complotări | complotărilor | |
| vocative | complotare, complotareo | complotărilor | |||
Spanish
Verb
complotare
- first/third-person singular future subjunctive of complotar