compus
Galician
Verb
compus
- (reintegrationist norm) first-person singular preterite indicative of compor
Portuguese
Verb
compus
- first-person singular preterite indicative of compor
Romanian
Etymology
Past participle of compune.
Pronunciation
- IPA(key): /komˈpus/
Adjective
compus m or n (feminine singular compusă, masculine plural compuși, feminine and neuter plural compuse)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | compus | compusă | compuși | compuse | |||
| definite | compusul | compusa | compușii | compusele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | compus | compuse | compuși | compuse | |||
| definite | compusului | compusei | compușilor | compuselor | ||||
Related terms
Noun
compus m (plural compuși)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | compus | compusul | compuși | compușii | |
| genitive-dative | compus | compusului | compuși | compușilor | |
| vocative | compusule | compușilor | |||
Verb
compus
- past participle of compune
Spanish
Noun
compus
- plural of compu