compus
Galician
Verb
compus
- (reintegrationist norm) first-person singular preterite indicative of compor
Portuguese
Verb
compus
- first-person singular preterite indicative of compor
Romanian
Etymology
Past participle of compune.
Pronunciation
- IPA(key): /komˈpus/
Adjective
compus m or n (feminine singular compusă, masculine plural compuși, feminine and neuter plural compuse)
Declension
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | compus | compusă | compuși | compuse | |||
definite | compusul | compusa | compușii | compusele | ||||
genitive- dative |
indefinite | compus | compuse | compuși | compuse | |||
definite | compusului | compusei | compușilor | compuselor |
Related terms
Noun
compus m (plural compuși)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | compus | compusul | compuși | compușii | |
genitive-dative | compus | compusului | compuși | compușilor | |
vocative | compusule | compușilor |
Verb
compus
- past participle of compune
Spanish
Noun
compus
- plural of compu