conciuleț

Romanian

Etymology

From conci +‎ -uleț.

Noun

conciuleț n (plural conciulețe)

  1. diminutive of conci

Declension

Declension of conciuleț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative conciuleț conciulețul conciulețe conciulețele
genitive-dative conciuleț conciulețului conciulețe conciulețelor
vocative conciulețule conciulețelor

References

  • conciuleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN