conciuleț
Romanian
Etymology
Noun
conciuleț n (plural conciulețe)
- diminutive of conci
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | conciuleț | conciulețul | conciulețe | conciulețele | |
| genitive-dative | conciuleț | conciulețului | conciulețe | conciulețelor | |
| vocative | conciulețule | conciulețelor | |||
References
- conciuleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN