concubinaj
Romanian
Etymology
Borrowed from French concubinage. By surface analysis, concubin + -aj.
Noun
concubinaj n (plural concubinaje)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | concubinaj | concubinajul | concubinaje | concubinajele | |
| genitive-dative | concubinaj | concubinajului | concubinaje | concubinajelor | |
| vocative | concubinajule | concubinajelor | |||