condicar
Latin
Verb
condīcar
- first-person singular future passive indicative of condīcō
Romanian
Etymology
Noun
condicar m (plural condicari)
- (dated) archivist
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | condicar | condicarul | condicari | condicarii | |
| genitive-dative | condicar | condicarului | condicari | condicarilor | |
| vocative | condicarule | condicarilor | |||