confient

French

Verb

confient

  1. third-person plural present indicative/subjunctive of confier

Latin

Verb

cōnfīent

  1. third-person plural imperfect active indicative of cōnfiō

Romanian

Etymology

Borrowed from French confiant.

Adjective

confient m or n (feminine singular confientă, masculine plural confienți, feminine and neuter plural confiente)

  1. believer

Declension

Declension of confient
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite confient confientă confienți confiente
definite confientul confienta confienții confientele
genitive-
dative
indefinite confient confiente confienți confiente
definite confientului confientei confienților confientelor