confient
French
Verb
confient
- third-person plural present indicative/subjunctive of confier
Latin
Verb
cōnfīent
- third-person plural imperfect active indicative of cōnfiō
Romanian
Etymology
Borrowed from French confiant.
Adjective
confient m or n (feminine singular confientă, masculine plural confienți, feminine and neuter plural confiente)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | confient | confientă | confienți | confiente | |||
| definite | confientul | confienta | confienții | confientele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | confient | confiente | confienți | confiente | |||
| definite | confientului | confientei | confienților | confientelor | ||||