confiscare

See also: confiscaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin cōnfiscāre (to seize for the public treasury, to confiscate).

Pronunciation

  • IPA(key): /kon.fisˈka.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: con‧fi‧scà‧re

Verb

confiscàre (first-person singular present confìsco, first-person singular past historic confiscài, past participle confiscàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to confiscate
  2. (transitive, law) to seize (property)

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

cōnfiscāre

  1. inflection of cōnfiscō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From confisca +‎ -re.

Noun

confiscare f (plural confiscări)

  1. confiscation

Declension

Declension of confiscare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative confiscare confiscarea confiscări confiscările
genitive-dative confiscări confiscării confiscări confiscărilor
vocative confiscare, confiscareo confiscărilor

Spanish

Verb

confiscare

  1. first/third-person singular future subjunctive of confiscar