conflagratus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of cōnflagrō.
Participle
cōnflagrātus (feminine cōnflagrāta, neuter cōnflagrātum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | cōnflagrātus | cōnflagrāta | cōnflagrātum | cōnflagrātī | cōnflagrātae | cōnflagrāta | |
| genitive | cōnflagrātī | cōnflagrātae | cōnflagrātī | cōnflagrātōrum | cōnflagrātārum | cōnflagrātōrum | |
| dative | cōnflagrātō | cōnflagrātae | cōnflagrātō | cōnflagrātīs | |||
| accusative | cōnflagrātum | cōnflagrātam | cōnflagrātum | cōnflagrātōs | cōnflagrātās | cōnflagrāta | |
| ablative | cōnflagrātō | cōnflagrātā | cōnflagrātō | cōnflagrātīs | |||
| vocative | cōnflagrāte | cōnflagrāta | cōnflagrātum | cōnflagrātī | cōnflagrātae | cōnflagrāta | |