confrate
Romanian
Etymology
Noun
confrate m (plural confrați)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | confrate | confrateul | confrați | confrații | |
| genitive-dative | confrate | confrateului | confrați | confraților | |
| vocative | confrateule | confraților | |||