conlucrare

Romanian

Etymology

From conlucra +‎ -re.

Noun

conlucrare f (plural conlucrări)

  1. cooperation

Declension

Declension of conlucrare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative conlucrare conlucrarea conlucrări conlucrările
genitive-dative conlucrări conlucrării conlucrări conlucrărilor
vocative conlucrare, conlucrareo conlucrărilor