consfătui

Romanian

Etymology

From con- +‎ sfătui.

Verb

a consfătui (third-person singular present consfătuiește, past participle consfătuit) 4th conjugation

  1. to deliberate

Conjugation

    conjugation of consfătui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a consfătui
gerund consfătuind
past participle consfătuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present consfătuiesc consfătuiești consfătuiește consfătuim consfătuiți consfătuiesc
imperfect consfătuiam consfătuiai consfătuia consfătuiam consfătuiați consfătuiau
simple perfect consfătuii consfătuiși consfătui consfătuirăm consfătuirăți consfătuiră
pluperfect consfătuisem consfătuiseși consfătuise consfătuiserăm consfătuiserăți consfătuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să consfătuiesc să consfătuiești să consfătuiască să consfătuim să consfătuiți să consfătuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative consfătuiește consfătuiți
negative nu consfătui nu consfătuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.