consimțit

Romanian

Etymology

From consimți.

Adjective

consimțit m or n (feminine singular consimțită, masculine plural consimțiți, feminine and neuter plural consimțite)

  1. consented

Declension

Declension of consimțit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite consimțit consimțită consimțiți consimțite
definite consimțitul consimțita consimțiții consimțitele
genitive-
dative 		indefinite consimțit consimțite consimțiți consimțite
definite consimțitului consimțitei consimțiților consimțitelor

Verb

consimțit (past participle of consimți)

  1. past participle of consimți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.