contingență
Romanian
Etymology
Borrowed from French contingence.
Noun
contingență f (plural contingențe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | contingență | contingența | contingențe | contingențele | |
| genitive-dative | contingențe | contingenței | contingențe | contingențelor | |
| vocative | contingență, contingențo | contingențelor | |||