contopit

Romanian

Etymology

Past participle of contopi.

Adjective

contopit m or n (feminine singular contopită, masculine plural contopiți, feminine and neuter plural contopite)

  1. unified

Declension

Declension of contopit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite contopit contopită contopiți contopite
definite contopitul contopita contopiții contopitele
genitive-
dative
indefinite contopit contopite contopiți contopite
definite contopitului contopitei contopiților contopitelor

Verb

contopit (past participle of contopi)

  1. past participle of contopi

References

  • contopit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN