contura

Romanian

Etymology

From contur +‎ -a.

Verb

a contura (third-person singular present conturează, past participle conturat) 1st conjugation

  1. to outline

Conjugation

    conjugation of contura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a contura
gerund conturând
past participle conturat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present conturez conturezi conturează conturăm conturați conturează
imperfect conturam conturai contura conturam conturați conturau
simple perfect conturai conturași contură conturarăm conturarăți conturară
pluperfect conturasem conturaseși conturase conturaserăm conturaserăți conturaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să conturez să conturezi să contureze să conturăm să conturați să contureze
imperative — tu — — voi —
affirmative conturează conturați
negative nu contura nu conturați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.