cooperare

See also: cooperaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin cooperārī (to work together with another; to cooperate), from co- + operor (to work, labor).

Pronunciation

  • IPA(key): /ko.o.peˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: co‧o‧pe‧rà‧re

Verb

cooperàre (first-person singular present coòpero, first-person singular past historic cooperài, past participle cooperàto, auxiliary avére)

  1. (intransitive) to cooperate, collaborate, contribute
    Synonyms: collaborare, contribuire

Conjugation

Derived terms

Anagrams

Latin

Verb

cooperāre

  1. second-person singular present active imperative/indicative of cooperor

Romanian

Etymology

From coopera +‎ -re.

Noun

cooperare f (plural cooperări)

  1. cooperation

Declension

Declension of cooperare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cooperare cooperarea cooperări cooperările
genitive-dative cooperări cooperării cooperări cooperărilor
vocative cooperare, cooperareo cooperărilor

Spanish

Verb

cooperare

  1. first/third-person singular future subjunctive of cooperar