coordona
Romanian
Etymology
Borrowed from French coordonner. By surface analysis, co- + ordona.
Verb
a coordona (third-person singular present coordonează, past participle coordonat) 1st conjugation
- to coordinate
Conjugation
conjugation of coordona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a coordona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | coordonând | ||||||
| past participle | coordonat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | coordonez | coordonezi | coordonează | coordonăm | coordonați | coordonează | |
| imperfect | coordonam | coordonai | coordona | coordonam | coordonați | coordonau | |
| simple perfect | coordonai | coordonași | coordonă | coordonarăm | coordonarăți | coordonară | |
| pluperfect | coordonasem | coordonaseși | coordonase | coordonaserăm | coordonaserăți | coordonaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să coordonez | să coordonezi | să coordoneze | să coordonăm | să coordonați | să coordoneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | coordonează | coordonați | |||||
| negative | nu coordona | nu coordonați | |||||