coperământ
Romanian
Etymology
Inherited from Latin cooperimentum.
Noun
coperământ n (plural coperăminte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | coperământ | coperământul | coperăminte | coperămintele | |
| genitive-dative | coperământ | coperământului | coperăminte | coperămintelor | |
| vocative | coperământule | coperămintelor | |||
References
- coperământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN