corăbieri
Romanian
Etymology
From corăbier.
Verb
a corăbieri (third-person singular present corăbierește, past participle corăbierit) 4th conjugation
- to sail
Conjugation
conjugation of corăbieri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a corăbieri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | corăbierind | ||||||
| past participle | corăbierit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | corăbieresc | corăbierești | corăbierește | corăbierim | corăbieriți | corăbieresc | |
| imperfect | corăbieream | corăbiereai | corăbierea | corăbieream | corăbiereați | corăbiereau | |
| simple perfect | corăbierii | corăbieriși | corăbieri | corăbierirăm | corăbierirăți | corăbieriră | |
| pluperfect | corăbierisem | corăbieriseși | corăbierise | corăbieriserăm | corăbieriserăți | corăbieriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să corăbieresc | să corăbierești | să corăbierească | să corăbierim | să corăbieriți | să corăbierească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | corăbierește | corăbieriți | |||||
| negative | nu corăbieri | nu corăbieriți | |||||
References
- corăbieri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN