corăitură
Romanian
Etymology
From corăi + -ură.
Noun
corăitură f (plural corăituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | corăitură | corăitura | corăituri | corăiturile | |
| genitive-dative | corăituri | corăiturii | corăituri | corăiturilor | |
| vocative | corăitură, corăituro | corăiturilor | |||
References
- corăitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN