corela

Romanian

Etymology

Back-formation from corelație

Verb

a corela (third-person singular present corelează, past participle corelat) 1st conjugation

  1. to correlate

Conjugation

    conjugation of corela (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a corela
gerund corelând
past participle corelat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present corelez corelezi corelează corelăm corelați corelează
imperfect corelam corelai corela corelam corelați corelau
simple perfect corelai corelași corelă corelarăm corelarăți corelară
pluperfect corelasem corelaseși corelase corelaserăm corelaserăți corelaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să corelez să corelezi să coreleze să corelăm să corelați să coreleze
imperative — tu — — voi —
affirmative corelează corelați
negative nu corela nu corelați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.