coropcar
Romanian
Etymology
Noun
coropcar m (plural coropcari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | coropcar | coropcarul | coropcari | coropcarii | |
| genitive-dative | coropcar | coropcarului | coropcari | coropcarilor | |
| vocative | coropcarule | coropcarilor | |||