cortuț

Romanian

Etymology

From cort +‎ -uț.

Noun

cortuț n (plural cortuțe)

  1. diminutive of cort

Declension

Declension of cortuț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cortuț cortuțul cortuțe cortuțele
genitive-dative cortuț cortuțului cortuțe cortuțelor
vocative cortuțule cortuțelor

References

  • cortuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN