cositori

Romanian

Etymology

From cositor +‎ -i.

Verb

a cositori (third-person singular present cositorește, past participle cositorit) 4th conjugation

  1. to tin (cover with tin)

Conjugation

    conjugation of cositori (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cositori
gerund cositorind
past participle cositorit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cositoresc cositorești cositorește cositorim cositoriți cositoresc
imperfect cositoream cositoreai cositorea cositoream cositoreați cositoreau
simple perfect cositorii cositoriși cositori cositorirăm cositorirăți cositoriră
pluperfect cositorisem cositoriseși cositorise cositoriserăm cositoriserăți cositoriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cositoresc să cositorești să cositorească să cositorim să cositoriți să cositorească
imperative — tu — — voi —
affirmative cositorește cositoriți
negative nu cositori nu cositoriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.