cotei

Portuguese

Verb

cotei

  1. first-person singular preterite indicative of cotar

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic котель (kotelĭ).

Noun

cotei m (plural cotei)

  1. a short-legged dog

Declension

Declension of cotei
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cotei coteiul cotei coteii
genitive-dative cotei coteiului cotei coteilor
vocative coteiule coteilor

References

  • cotei in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN