cotiște
Romanian
Etymology
From cot + -iște. First attested in 1755.
Noun
cotiște f (plural cotiști)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cotiște | cotiștea | cotiști | cotiștile | |
| genitive-dative | cotiști | cotiștii | cotiști | cotiștilor | |
| vocative | cotiște, cotișteo | cotiștilor | |||
References
- cotiște in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN