covița

Romanian

Etymology

From coviț +‎ -a.

Verb

a covița (third-person singular present coviță, past participle covițat) 1st conjugation

  1. to squeal

Conjugation

    conjugation of covița (first conjugation, no infix)
infinitive a covița
gerund covițând
past participle covițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present coviț coviți coviță covițăm covițați coviță
imperfect covițam covițai covița covițam covițați covițau
simple perfect covițai covițași coviță covițarăm covițarăți covițară
pluperfect covițasem covițaseși covițase covițaserăm covițaserăți covițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să coviț să coviți să covițe să covițăm să covițați să covițe
imperative — tu — — voi —
affirmative coviță covițați
negative nu covița nu covițați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.