crâmpei
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic крѫпъ (krǫpŭ).
Noun
crâmpei n (plural crâmpeie)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | crâmpei | crâmpeiul | crâmpeie | crâmpeiele | |
genitive-dative | crâmpei | crâmpeiului | crâmpeie | crâmpeielor | |
vocative | crâmpeiule | crâmpeielor |