crepuscul
Romanian
Etymology
Borrowed from French crépuscule.
Noun
crepuscul n (plural crepuscule)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | crepuscul | crepusculul | crepuscule | crepusculele | |
genitive-dative | crepuscul | crepusculului | crepuscule | crepusculelor | |
vocative | crepusculule | crepusculelor |