cronțăială
Romanian
Etymology
From cronțăi + -eală.
Noun
cronțăială f (plural cronțăieli)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cronțăială | cronțăiala | cronțăiele | cronțăielele | |
| genitive-dative | cronțăiele | cronțăielei | cronțăiele | cronțăielelor | |
| vocative | cronțăială, cronțăialo | cronțăielelor | |||
References
- cronțăială in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN