crucișător
Romanian
Etymology
From crucișa + -ător.
Noun
crucișător n (plural crucișătoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | crucișător | crucișătorul | crucișătoare | crucișătoarele | |
| genitive-dative | crucișător | crucișătorului | crucișătoare | crucișătoarelor | |
| vocative | crucișătorule | crucișătoarelor | |||