ctitori

Romanian

Etymology

From ctitor.

Verb

a ctitori (third-person singular present ctitorește, past participle ctitorit) 4th conjugation

  1. to found (especially a church or monastery)

Conjugation

    conjugation of ctitori (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ctitori
gerund ctitorind
past participle ctitorit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ctitoresc ctitorești ctitorește ctitorim ctitoriți ctitoresc
imperfect ctitoream ctitoreai ctitorea ctitoream ctitoreați ctitoreau
simple perfect ctitorii ctitoriși ctitori ctitorirăm ctitorirăți ctitoriră
pluperfect ctitorisem ctitoriseși ctitorise ctitoriserăm ctitoriserăți ctitoriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ctitoresc să ctitorești să ctitorească să ctitorim să ctitoriți să ctitorească
imperative — tu — — voi —
affirmative ctitorește ctitoriți
negative nu ctitori nu ctitoriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.