cușmar
Romanian
Etymology
Noun
cușmar m (plural cușmari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cușmar | cușmarul | cușmari | cușmarii | |
| genitive-dative | cușmar | cușmarului | cușmari | cușmarilor | |
| vocative | cușmarule | cușmarilor | |||
References
- cușmar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN