cuțitătură
Romanian
Etymology
From cuțita + -ătură.
Noun
cuțitătură f (plural cuțitături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cuțitătură | cuțitătura | cuțitături | cuțităturile | |
| genitive-dative | cuțitături | cuțităturii | cuțitături | cuțităturilor | |
| vocative | cuțitătură, cuțităturo | cuțităturilor | |||
References
- cuțitătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN