cucuț
Romanian
Etymology
Noun
cucuț m (plural cucuți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cucuț | cucuțul | cucuți | cucuții | |
| genitive-dative | cucuț | cucuțului | cucuți | cucuților | |
| vocative | cucuțule | cucuților | |||
cucuț m (plural cucuți)
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cucuț | cucuțul | cucuți | cucuții | |
| genitive-dative | cucuț | cucuțului | cucuți | cucuților | |
| vocative | cucuțule | cucuților | |||